Theme by nostrich.
Arogant. Asta sunt. Arogant, plin de sine, cu limbaj colorat de santier, cu alura speciala de dobitoc vicios, dar oricum mult mai prezentabil decat un jegos imbracat cu chiloti de la Hugo Boss. Plin de defecte, cu texte si pretexte, cu faze si fraze, prezentabil, sociabil, amiabil, uneori cu un zambet sadic, dar in general amabil. Capabil sa generez in general idei originale, stralucitoare ca supernovele dintre navele interstelare purtatoare de oameni batrani aflati in stari embrionare. Sunt scriitor, actor sarac, cartofor perfect educat in arta linistii si contemplarii, merg incet pe valuri dansand pe ritmurile marii. Neinteles, desi-nteleg corzile vantului, inteleg drumul gandului de pe foi la cuvinte aruncate ca si picurii de ura purtati de ploi. Si ploua des, de un rosu aprins pana ma gasesti destins sub efecte, cu dureri in pula, fara bani in buzunar caci valoarea lor e zero spre nula. Privesc spre cer si cer clementa, vreau sa fiu respectat pentru ce sunt nu pentru ce vor altii sa fiu, mama a crescut un barbat, nu un pupator in fund, lupt sa raman viu. Animal, rational, mincinos metodic, detinator de gram cu cuvant melodic, scriu de parca sunt pe moarte ca un om cu implant bionic. Ascult rap, honey bunny, nu iti indic sa ma enervezi ca-ti zbor creierii, mami! Sunt sadic, cu sechele si cicatrici pe inima si suflet, nu-ti convine nu ma citi! Nu-s om, nu ma citi, nu ma cita, nu te respect, nu ma respecta, nu ma lua in seama, eu sigur nu te voi lua. Te simti atacat atunci esti un tipar pe care eu il sparg. Practic non-violenta fizica, atac la baioneta mintea ta, inima ta. Pupa-ma-n fund daca nu-ti convine ce scriu, uraste-ma daca nu ai ce sa urasti, dobitocule, eu sunt un paradox perfect pe doua picioare. Golan intelectual, crescut cu bata si cartea, in stare sa muncesc sau sa dau in tine ca sa imi iau partea! Ma critici des fara un motiv anume. Felicitari din partea mea! Acum esti un adevarat hipsteras incapabil sa accepti ca nu poti sa evoluezi pentru ca esti las! Spune-mi ca sunt mainstream, ma fut in opinia, sunt ce vreau, scriu ce vreau, spun ce vreau. Pizde ce se vor culte cu zeci de fetisuri oculte ascunse printre vise si dorinte, placeri si averi furate de parinti. Vrei sa ai ceva? Munceste, baga munca multa, somn intens de 4 ore, cauta un om caruia sa ii poti spune “frate” si tine-l aproape de tine, iubeste-ti fata ca si cum e cel mai bun lucru din viata ta, ai grija de sora ta si de fratele tau…
Te iei de mine ca am un limbaj colorat dar uiti ca atunci cand esti beat spui mai mult cuvinte vulgare decat un birjar spart…
Arogant, asta sunt! Sa ma pis pe ideile tale preconcepute de las infect! Esti un cancer social care nu stie ce inseamna cuvantul sau arta. Acum critica afirmatia anterioara. Mare zmeu, uneori crestin, alteori ateu, macar eu imi stiu defectele si am curajul sa le spun tuturor. Tu ce faci cu ele?
Ma stresez deja prea mult! Nu am cum sa te fac sa te schimbi. Imi bag pula-n mintea ta sa-ti fut toti neuronii poate te destepti intr-o buna zi…
Ai plecat înainte să ne înveti să iubim, Iisuse. Ai plecat şi noi facem copii să plângă. Ai luat fericirea. Nu mai putem simţi, Iisuse. Pe noi cine ne salvează când tu esti plecat? Erai fratele meu, Iisuse. Sprijinul meu, dar noi te-am pervertit, am făcut un brand din tine. Scrie pe pereţi că ”Iisus vine!”, dar tu nu eşti nicăieri. Nu e corect să ne vedem părinţi plângănd, Iisuse. Nu e corect să văd cum cei dragi mie îşi pierd încat suflul vieţii. Ăştia ţin conferinţe ca să mă facă să te-nţeleg, dar îi văd cum mă mint şi îi reneg. Unde e dreptatea pe care ne-ai promis-o? Se mint pe ei şi te mint si pe Tine. Ne-ai lăsat goi şi fără lumina ochilor, Iisuse! Ai plecat fără sa ne înveţi s,a ne iubim aproapele. Văd cum sora mea îsi pierde zâmbetele încet. Ăsta e planul perfect? Ne închinăm tot timpul, măcar pe ei îi salvează. Ne-am pierdut speranţa. Şi dacă strig nimeni nu mă aude, Iisuse. Mă intreb des cine eşti, Iisuse. Sunt oare eu păcătos sau Tu ai greşit când m-ai lăsat gol, Iisuse? Am ajuns să plâng degeaba. Am ajuns să mă întind după pistol. Am ajuns să cred că scriu degeaba. Să cred că liniştea se găseşte numai la Tine, Iisuse. Dar tu eşti departe şi nimeni nu te mai ajunge. Au ajuns să te urască, Iisuse! De ce îi laşi să distrugă tot ce e bun? Spune-mi, Iisuse, dacă sunt nebun! Cui să mă închin cănd biserica Ta a devenit o corporaţie capitalistă şi tu eşti listat la bunuri de import. Încep să nu mai pot să lupt şi să devin ca ei, Iisuse. Duminica la biserică de dimineaţă şi seara cu litri de alcool pe masă. Oare aşa trebuie să fie? Văd cum părinţii îşi lasa copii in voia sorţii. Nimeni nu protejează pe nimeni. Suntem aşezaţi strategic in haite sociale haine. Unde e Tatăl cănd ai noştrii mor de foame? Am ajuns să iubim banii, noi nu ne mai uităm la icoane. Unde e muzica din suflete, Iisuse? Incep să o iau razna. Au închis ochii şi au tras în mine cu ură. Unde eşti? Eu te-am căutat, te-am chemat şi Tu n-ai venit. Eu vor să mă vândă unei fabrici doar ca să scoată profit. Nu-i lăsa să mă ia aşa! Nu vreau să ajung orb şi cu un pistol în mână. Mă taie zilnic lama indiferenţei, Iisuse! Unde eşti când plâng copii? Mă îmbolnăvesc şi am doar 20 de ani, vreau să ajung să-mi văd şi să-mi iubesc nepotii. Care e planul, Iisuse? Strigăm către neant ca proştii. Conducem maşini roşii cu icoane agăţate de oglinda retrovizoare şi intrăm în stâlp cu 120 la oră. Nu e Iadul prea aglomerat si acum se revarsă pe Pamânt? Vreau linişte, Iisuse! Vreau să pot să iubesc fără să-mi fie teamă, Iisuse! Vreau să mor bătrân cu un zâmbet pe buze. Să-mi văd familia fericită. Să-mi văd sora crescută fără lacrimi, Iisuse! Ei trag in nou cu ură. Am ajuns să nu pot să mă mai bucur nici măcar de natură. Fă ceva, Iisuse! Noi nu mai reuşim să ne salvăm. Unde sunt poruncile Tatălui nostru? Cine le mai cunoaşte? Am devenit ignoranţi si lacomi, Iisuse. Ne hrănim ca porcii chiar şi atunci când nu ne e foame. Nu se mai scriu poezii de dragoste, Iisuse. Sunt doar cuvinte ce ascund intenţii explicate prin alte cuvinte ascunse. Curge sânge pe Pământ şi nimeni nu mişcă un deget. Nu am cum să rămânpasiv si să nu simt că regret că am venit în lumea asta de morţi în viaţă. Ce s-a întâmplat cu sufletele noastre, Iisuse? Suntem pe moarte, Iisuse! Si noi nu putem să ne salvăm singuri. Nu mai există bine în lume. Doar în basme mai vezi aşa ceva. Şi eu sunt la fel de vinovat ca ei, Iisuse! Îmi deschid cu greu ochii. Dar îi închid înapoi repede căci văd doar monştri. Îmi e dor de linişte, Iisuse. De zămbetele părinţilor mei. De râsetele surorii mele… M-ai lăsat singur în lumea lor crudă, Iisuse. Şi îmi e frică să păşesc printre monstrii căci simt că devin ca ei… Ajută-ne să ne deschidem ochii, Iisuse, căci nouă ne e prea frică şi demoni stau la pândă să ne prade lumina. Am să ajung să omor si ce a mai rămas din suflete, Iisuse. Trebuie să fim opriţi… Îmi e dor de linişte. Iisuse. Şi îmi e frică de fiecare dată când deschid ochii… E intuneric şi eu aud doar urlete de groază! Unde e lumina, Iisuse?
Post with 2 notes
Imi pare rau, mama.
Imi pare rau ca nu am sa ajung un director de companie. Evident cu costum elegant si geanta simpla din piele de culoare neagra, cu telefon atasat la ureche si banii in portofel. Imi pare sincer rau, nu asta sunt eu. Imi pare rau ca nu sunt la fel de manierat ca altii. Si cu siguranta nu vorbesc la fel de frumos ca si altii.
Imi pare sincer rau, mama, caci stiu ca iti doreai sa duc o viata buna si linistita. Dar visez si asta ma opreste sa ajung inca un simplu director de companie. Visez in zile negre si plang in nopti albe. Iubesc la rasarit de luna si urasc la apus de stele. Alerg odata cu vantul si cuvantul e singura mea avere. As putea sa te mint si sa iti spun ca banii sunt una dintre preocuparile mele principale, dar nu e adevarat si prefer sa iti spun ca iubesc prea mult arta ca sa incerc sa fac altceva. Am un suflet care cere si cere si nu stie sa ceara nimic altceva decat cuvinte scrise rapid pe foi care se incalzesc cu sentimente. Nu o sa am niciodata un dosar special unde sa verific conturile din Elvetia, in schimb intotdeauna o sa te las sa imi citesti poeziile si povestile. O sa te las sa zambesti cu mine la fiecare vers scurs din pix si cand am sa plang o sa fug dar am sa iti las in scris motivul durerii mele. Sunt un visator si visele nu imi permit sa alerg dupa un birou pe colt la etajul 56 intr-o tara straina. Visele mele imi cer linistea din mai sub ploile de petale de ciresi din Japonia. Visele mele cer si cer si cer… Si nu pot sa le refuz. Sunt dependent de ele asa cum e un drogat de cocaina. Sunt indragostit de versuri, mama. Si ele nu imi dau voie sa plec de langa ele. Proza e amanta mea si ea imi vrea sufletul. Si eu imi impart fiinta intre poezie si proza. Si nu mai am timp de hartii pline de numere si oameni in subordine. Nu asta e destinul meu… Si nici nu vreau sa fie… Refuz, refuz, refuz sa ajung inca o curva a corporatismului. Sunt sigur ca nu sunt singur in lumea asta… Si poate nu o sa fiu ce ti-ai dorit… Dar iti promit ca de fiecare data cand ai sa citesti ce scriu ceva are sa se zvarcoleasca in sufletul tau. Vreau sa ajung departe, mama, undeva pe stele. Langa Blaga si Petrescu, Eminescu, Bacovia, Stanescu, Rebreanu, Iorga, Caragiale si Bogza. Langa Yeats si Shakespeare, caci eu cunosc numai o singura limba si aia e universala. Vreau sa ajung acolo… Vreau ca numele sa imi apara pe pagini colorate langa contemporani ca Mircea Cartarescu sau Dan Puric. Nu vreau sa ajung in Can-Can sau orice alt tabloid infect, ci intr-o revista dintr-un liceu ca un autor muritor de foame caruia i se ia un simplu interviu si spune cuvinte ce mangaie mintile si sufletele tinerilor. Imi pare rau, mama, dar nu vreau sa ma vand. Nu vreau si nu pot… M-as ura… Vreau sa simt totul la superlativ… Vreau sa ma las cuprins de tigari si alcool ca apoi sa pot sa scriu fara sa imi pese de starile in care sunt… Vreau sa ma trezesc in garsoniera mea mica si tapetata cu foi… Vreau sa imi dau drumul la muzica preferata si sa ma uit la stele in timpul zilei… Sunt un visator, mama, si nu pot sa scap de starea asta… Si nici nu vreau… Am incercat si ma doare de fiecare data cand incerc. Doare si e o durere surda in spatele inimii care imi opreste fluxul creatiei. Nu pot sa renunt la stilou si la foaie. Imi pare rau, mama. Singurele semnaturi pe care vreau sa le impart sunt la final de pagina sub o data scrisa frumos. Sau pe niste foi adresate unora ca mine care stiu numai sa viseze, sa ma semnez sofisticat si manierat : ” Visator, scriitor, vesnic indragostit, suflet liber, om de profesie. Cu drag, Kristian.” Si nimic mai mult, mama. Asta e visul meu si nu pot sa renunt la el. Fara el nu sunt eu. Sunt indragostit de ritm, de joc jovial al cuvintelor ce salta din rand in gand si din rand in rima toate scrise cu negru pe hartie alba. Caci patez suflete cu vorbele mele. Si le pictez si le cant si nu ma opresc. Si vocea-mi tuna in pieptul lor atunci cand le spun ca si eu am fost la fel si nimic nu ma poate opri. Si zambetul meu ii ajuta sa scape de nori si ploi si se ridica de fiecare data gata de lupta in zori de noapte cu obraji murdari de noroi si lacrimi, cu ochii umflati si rosii, cu mainile tremurand si pielea zgariata caci se lupta cu viata si eu sunt singurul lor sprijin. Si ochii mei le lumineaza calea, caci uneori sunt orbi, si ca mine, au nevoie de cineva care sa le lumineze calea. Tu ai fost acolo pentru mine si mi-ai aratat pe unde sa merg. Ai incredere in mine, mama. Si eu am sa ii duc departe. Si am sa imi iubesc sora si ea are sa ramana vesnica caci am sa o conturez perfect. Si am sa imi cresc fiul si fiica cu aceasi dragoste cu care m-ai crescut tu. Si am sa imi iubesc sotia. Si o sa fiu fericit, dar numai prin ce fac si ce simt pot sa fiu fericit. Nu sunt destinat sa ajung intr-un birou urias. Dar vreau sa ajung pe stele. Sa ma joc cu ele si ele sa imi sara pe umeri. Vreau sa las flacarile din mine sa arda, sa imi fac propria sursa de lumina. Nu vreau sa fiu un simplu obiect care are nevoie de lumina ca sa luceasca, vreau sa stralucesc, sa eman caldura si sa picur in pupilele lor adevar care sa ii otraveasca.
Imi pare rau, mama. Nu am sa ajung un om bogat. Dar am sa mor ca un om “avut”. Caci am sa pot sa spun ca am avut iubire, respect, onoare, loialitate, mandrie, fericire si stele… Caci am sa pot sa spun ca am avut frati din alte familii care m-au ocrotit mereu…. Caci am sa pot sa spun ca am avut parinti ce m-au iubit si m-au crescut corect… Caci la final de viata am sa pot sa spun ca am avut o viata…
Post with 1 note
Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud. Zilnic… Bum-bum bam… Ca un bas ce imi strabate venele si mentine cacatul asta de ritm… Catrene fara sens spune frunzelor de ceai, asta esti tu. Ceva lipsit de sens sau vointa sau orice afurisita de calitate care te-ar putea scoate din cotidian. Fara sa fii capabila sa intelegi ce simt sau sa crezi in mine, caci tu habar nu ai ce e credinta. Si ti-am scris poezii si am crezut in tine. Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud si o cred.
Exact ca un stilou gol te incarci din matasea mea lirica si pleci fara sa platesti. Pana acum imi esti datoare cu o viata de iubire, un fiu, o noapte, un inel si o promisiune. Si ma citesti, sau cel putin asa crezi, ca pe o carte deschisa si tu ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu. Dar e socant sa vezi ca nu esti in stare sa imi vorbesti fara sa ma ataci sau sa imi explici mie cum sta treaba cu viata. A dracu emancipare! Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud, o cred si o gust.
Si ma distreaza cum esti exact ca restul celor care-mi trec prin fata si imi spun ca am 20 de ani si sunt un idealist si ca asa nu o sa ajung nimic mai mult decat un muritor de foame. Dar uiti de promisiuni si juraminte, uiti cum tu erai aia care-mi spunea ca daca ne iubim o sa fie totul bine si nu avem nevoie de averi ca sa fim impreuna. Ca si o floare cu petale superb colorate, dar fara radacini puternice, te indoi usor dupa… Ceva, ca eu cu siguranta nu pot sa iti spun ce te indoaie. Nici macar credinta nu o mai cunosti, ma intreb cum ramane cu mandria ta, nu egoul tau, ci mandria. Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud, o cred, o gust si o miros.
Si tu nu gusti arta mea si nu ma gusti pe mine pentru ca nu am sosuri exotice si sofisticate. Imi pare rau ca sunt doar un simplu mar verde elegant asezat in cosul cu fructe eclipsat de fructele pe care tu le mananci si apoi le vomiti. Te intrebi de ce sunt plin de ura? Ca ai pus mana pe mine dar m-ai lasat sa plec cum ai dat de biscuiti. De aia sunt plin de ura si de resentiment. Si putrezesc din interior cand vad ca ai ajuns sa infuleci fara sa iti fie foame. Dar cui ii pasa atata timp cat gusti din viata? Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud, o cred, o gust, o miros si o vad.
Si cand eu iti spun ca imi e dor de tine te transformi intr-o pisica ce ma zgarie pe creier, dar cand e sa spun eu ceva sa nu indraznesc sa vociferez nimic ca poate are sa te faca sa te simti de cacat. Nu astea sunt intentiile mele. Dar tac ca de obicei si nu spun ca ma doare. Oricum tu esti prea surda ca sa auzi ca in mine corzile vibreaza un cantec sec. Dar tu nu vrei sa vezi asta pentru ca eu nu sunt elegant sau sofisticat sau un aristocrat cu pisat albastru pe post de sange. Nu sunt, dar sunt si asta este de ajuns. Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud, o cred, o gust, o miros, o vad si o simt.
Si sunt prost pentru ca nu esti cea mai buna poezie. Ci doar una cu potential pentru perfectiune, dar condusa de prostie. O nenorocita de poezie care ma bantuie caci ma seaca sa o vad cum se distruge. Nu esti demna nici macar de casele din Babilon. Asteapta reincarnarea, cumpara niste ritm la kilogram, rima la litru si niste cuvinte in pachete de sapte. Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte…
Rescrie-te…
Post with 1 note
Mi-a promis ca o sa fie aici.
Imi amintesc de ea de parca o vazusem ieri. Cu valurile ei blande… Cu ochii ei azurii… Cu atingerile ei… Spuma alba… Imi amintesc cum o strangeam la pieptul meu facut din nori… Cum o inveleam in ceata sa ma asigur ca frigul nu vine peste ea… Imi plimbam limba peste buzele ei doar ca sa simt gustul ei sarat…
Ne intalnisem intr-o zi cu soare, o zi calda si rece in acelasi timp… Povestisem atatea si azi cand a trecut atata timp parca nu am povestit nimic… Crezusem in ea… Asa cum cred in norii mei si in vant si in stelele ce-mi stau pe frunte… Sau in Luna care imi e mama si Soarele ce imi e tata… Era tot ce imi puteam dori…
Si cantam cu vuiete reci printre frunzele copacilor… Ii mangaiam valurile, ii sarutam ochii, ma infruptam din ea… Ii spuneam poezii surde scrise pe un pamant sterp si lipsit de dragoste convins de tot ce simteam si simtea pentru mine… Era caldura mea si linistea mea… Atingeri blinde, lungi in nopti linistite… Zile fierbinti in mijlocul iernii… Fuga ametitoare ce continua pana si in timpul somnului. Vise barbare de nedescris atunci cand nu eram langa ea. Dar jur ca puteam intotdeauna sa ii aud valurile cum se izbeau surd de faleze…
Si imi promisese ca are sa fie langa mine intotdeauna… Si ca atunci cand am sa cresc are sa fie prima care ma saruta pe frunte incet pentru a-mi linisti gandurile… Si imi promisese ca urma sa imi asculte toata povestea…
Dar marea m-a mintit… Si am plans ploi reci in zile calde de vara acoperind pamantul ce ma inlocuise ca si iubit… Doream sa il inec… Si am vuit si am tunat… Am fulgerat lovind copacii si tot ce misca in fata mea… Uram fiecare lucru pe care il vedeam… Imi plimbam norii in stanga si in dreapta sa fiu sigur ca nu au sa mai mangaie valuri… Vantul meu suna mai tare ca orice val care putea sa faca zgomot… Nu ne mai intalneam la orizont desi imi doream asta mai mult decat orice… Si i-am scris scrisori cu praf de stele si muzica de pe comete… Si i-am spus cum cerul se despica atunci cand nu e langa mine… Si-am colindat lumea-n lung si-n lat incercand sa uit de ea… Si auzeam valuri cum se sparg de faleze si vedeam zambete pe fetele lor…
In urma ei a ramas doar un vis si un inel… O dorinta… Si nimic mai mult…
M-ai mintit… Azi am crescut si tu nu ai fost aici sa imi tii capul in palme, sa ma saruti, sa imi spui “La multi ani!” si “Te iubesc!” in timp ce ma mangai cu valurile tale line… Azi am crescut si mi-am pus inelul pe mana doar sa te simt aproape pentru un moment… Azi am crescut si am vazut ca marea promite sarea dar niciodata nu o imparte egal… Buzele tale sunt venin sarat pentru fiecare… Pentru mine au fost poezii dulci… Scrie ceva in piatra, zambeste si pleaca din calea norilor mei caci nimic nu mai are sa ma incatuseze…
Marea m-a mintit si a lasat in urma doar ploi, un vis si un inel… Si azi il port caci am crescut…
Semnat,
Cer.
Ma poti vedea pe strazi cu o pereche de ochelari de soare si un zambet in timp ce imi ascult melodia preferata. Sau poate ma vezi la liceul la care esti, la locul de munca, la facultate. Sau ma vezi jucand baschet, desi nu sunt cel mai bun, sunt cel care se bucura cel mai mult de fiecare meci. Ma vezi cu castile in urechi si iti spun intotdeauna “Buna” cand trec pe langa tine. Ma vezi cu o carte in mana stand pe o banca. Ma vezi din ce in ce mai des si pe langa simplul salut incep sa te intreb ce faci… Incep sa te intreb cum esti… Incepem sa ne apropiem si imi spui de tipul cu care esti… Si cum ti-ai dori sa fie mai atent… Oricum l-am vazut si eu… E cool. E sexy. E hip. E fresh. E tare. Asculta muzica indie si se imbraca misto. Ce sa zic? Dezavantajul? Se comporta cu tine ca si cu ultima carpa. Avantajul? Saruta bine! Probabil din cauza experientei de papusa masculina. Si vorbim din ce in ce mai multe despre el. Si despre baiatul tau ideal… Si observ din ce in ce mai mult ca el e exact opusul… Si imi spui ca vrei un romantic care sa aiba grija de tine… Si totusi sa nu fie foarte sensibil… Sa arate ca e barbat… Sa aiba viata lui si sa ai si tu loc in viata lui… Sa poti sa iesi in oras fara sa te simti constransa de el si de gelozia lui… Sa te faca sa zambesti chiar si cand ti-a murit hamsterul… Cand merge cu baietii in club sa nu iti fie frica de posibiliatea unui “joc de organe” cu ceva panarama… Sa mearga la bere si sa iti spuna ca e acolo si desi e la a 7a bere sa iti trimita mesaj ca el tot te iubeste desi face multe cacaturi… Si de fiecare data cand plangi din cauza lui sa vina sa isi ceara scuze pentru ca stie ca a gresit… Si sa spuna in gura mare ca te iubeste desi e intre prieteni… Sa iti sopteasca dulcegarii desi poate lui nu ii plac… Sa fie inteligent si suav… Boem… Sa fie integru… Sa se abtina de la unele lucruri cand e cu tine caci stie ca nu iti plac… Sa isi asculte muzica ,pe cate tu nu prea o agreezi, un pic mai incet caci nu vrea sa te deranjeze… Sa iti spuna zilnic ca te iubeste si esti frumoasa… Si ca fiecare defect al tau e perfect… Sa mergi cu el pe strada si sa zambesti cand vezi ca desi il saluta multa lume niciodata nu se rupe de tine… Sa se joace cu tine in parc, caci uneori e bine sa iti aminteasca cum e sa fii copil… Sa se deschida fata de tine… Sa iti spuna ca ii e greu, dar cumva tu il ajuti sa treaca peste multe… Sa nu iti cumpere cadouri scumpe, dar totusi fiecare lucru pe care ti-l daruieste sa fie din inima… In pat sa fie bland dar pasional… Sa nu il deranjeze cand parul nu iti sta bine sau ca ai pus 2 kilograme in ultimele 2 luni… Sa te faca sa zambesti desi vorbiti la telefon… Sa aiba activitatile lui dar sa le imparta cu tine si tu sa faci la fel… Sa fie capabil sa mearga la cumparaturi cu tine… Si desi nu ii place moda sau nu stiu ce cacat de lucru total irelevant pentru el sa arate interes si sa invete caci iti place tie… Sa fie acolo pentru tine in fiecare clipa… Sa il poti suna in miezul noptii si sa nu se supere… Da, probabil asta e baiatul tau perfect… Un melanj superb de sensibilitate si masculinitate… Un mix de caterinca si seriozitate… Si pe deasupra sa se inteleaga si cu parinti tai…
Si ma vezi si pe mine, simplu-n port si in aspect. Uneori nebarbierit… Si ma saluti si imi spui ce e cu tine… Si te ascult si te consolez… Si iti spun ca o sa fie ok… Ca o sa treci peste… Dar uneori ma enerveaza cand vad cat de oarba esti… Da, poate ca nu ma imbrac foarte la moda si tricourile mele largi te enerveaza si parul lung nu e cel mai frumos lucru. Si ochii mei nu sunt verzi sau albastrii… Si nu sunt foarte atletic si nu am grija ce mananc sau ce beau si fumez… Probabil am facut multe prostii si am trecut prin multe… Cand ma vezi pe strada nu ma vezi ca fiind material perfect pentru un iubit extraordinar… Sau felul in care vorbesc te deranjeaza… Si cu siguranta portofelul meu nu e gros, ci mai degraba plin de foi… Si nu am ca pasiuni fotbalul, berea si masinile ci scrisul, cititul si baschetul… Si poate ca te enerveaza cand ma vezi extaziat cand apare o piesa noua de la artistul meu preferat… Si stiu sigur ca te seaca atunci cand ma vezi beat si fumand ca un turc… Dar uneori ar trebui sa iti deschizi ochisori aia pe care ii iubesc caci sunt ai tai si sa vezi ca sunt langa tine desi nu sunt Fat-Frumos… Probabil nu m-ai observat din cauza faptului ca nu port ochelari hip si haine la moda… Probabil nu m-ai observat caci eram acolo tot timpul cand ai avut nevoie si te-ai obisnuit…
Dar uneori faptul ca nu observi ma face sa te urasc… Mi-ar placea sa iti deschizi ochii si sa vezi ca sunt aici… Ca inca tac si te ascult desi ard de nervi si imi vine sa ii sparg fata scumpului tau iubit… Si ca de fiecare data cand incepi o conversatie cu mine despre el imi vine sa te strang de gat cand vad cat de proasta esti ca stai cu el… Si cu siguranta imi vine sa iti iau gatul cand imi dau seama ca nu poti vedea ca simt ceva pentru tine… Ca imi place cand te plangi ca te-ai ingrasat sau ca te bucuri ca ti-ai luat o rochie noua… Sau ca ai facut ceva care ti-a ridicat moralul… Mi-ar placea sa realizezi ca eu tin la tine mai mult decat tine toata lumea din jurul tau… Si nu iti spun ca te vad doar pe tine, si nu pentru ca imi e frica de un refuz, ci pentru ca stiu ca te-ai indeparta de mine… Si nu ai mai vrea sa ma suni sa imi spui ce te doare… Caci pana la urma cacatul asta cu ochi caprui te iubeste si e multumit cu tine langa el orice s-ar intampla…
P.S. Daca tu ai impresia ca nu mi-am imaginat cum ar fi o noapte cu tine si ca sunt usa de biserica gandeste-te din nou. Sunt constient de defectele mele. Dar se pare ca tu nu imi vezi nici macar calitatiile…
Audio post with 1 note - Played 0 times
[Flash 9 is required to listen to audio.]Primul reblog pe Tumblr. I feel like a rockstar. Ok, glumesc… Dar tot ma simt bine stiind ca cineva a citit ceva ce am scris eu si cumva a fost marcat/a. Cu ocazia asta simt nevoia sa pun piesa asta, care e una dintre piesele mele preferate… Si promit ca o sa mai postez ceva nou pe blog cu prima ocazie…
P.S. Mi-ar placea sa port o conversatie cu oricine imi citeste blogul. Asa ca nu te rusina si lasa-mi un mesaj.
Pace si dragoste de la un Kristian mandru, mandru, mandru… Ok, deja exagerez…
Lupe Fiasco - Shining Down ft Matthew Santos
LASERS!
Page 1 of 6