Ars Kristianis

10th September 2010

Post with 1 note

Post scriptum/ Curriculum Vitae

P.S. Inca imi pasa…
Asta scria pe fiecare scrisoare… Pe fiecare rand… Pe fiecare cuvant… Inghesuit, cu litere mici negre pe o foaie rosie… “P.S”. Isi spunea ca nu e adevarat. Ca e doar o minciuna, ca are sa dispara, visele mor la final de noapte… Dar noaptea pentru el inseamna doar patru ore… Si se roaga la ingeri sa ii taie aripile si la demoni sa ii opreasca gandurile. Si e un pacatos, un ratat, crezand ca viata e doar un pas spre altceva… Nu moarte, caci nu crede in moarte… Ci o trecere spre altceva… Isi tranteste violent pixul pe foaie doar pentru a mai nota doua-trei sentimente trezite inconstient de o piesa pe care a considerat-o uitata… Si injura, arunca ura in toate partile, isi scuipa semenii cu venin sperand ca pana la urma sa fie privit doar ca o carcasa. un hoit, mort, lipsit de simtiri, cu ochi reci si nemilosi… Scuipa injurii, creeaza polemici, de dragul de a gusta adrenalina de a simti si altceva in afara de nimic… Si se minte zilnic… Dimineata e aceeasi poezie prost scrisa : “Nu imi pasa. Nu imi e dor. Nu vreau.” Si crede ce spune cel putin pentru o perioada de timp… Primele doua ore la diminetii se crede… Si are incredere in acele doua ore cum nu are in oameni… In fiecare zi la ora 7, se minte in oglinda ce pe parcurs a devenit confident, prieten si aliat in lupta cu sine. Si in fiecare zi la ora 9 tot ce a cladit timp ce 5 minute se distruge si lasa acelasi gol… Si incepe alta zi stearpa… Si inca o runda de injurii si cuvinte colorate aruncate catre cele 4 zari si eventual catre orice tip de diviniate si incepe sa isi blesteme destinul desi nu cred in asa ceva… Si incepe din nou sa scuipe…Are acelasi program… Trezit, cladit, prabusit, injurii, polemici, nervi, calm, ura, iubire, somn, vis, cosmar, trezit si reluat lista. E destul de simplu cand altceva nu iti creaza un mediu propice pentru a simti si altceva decat ura de sine si lipsa de speranta. Si isi spune ca el e de vina, ca numai el e de vina… Si incepe iar sa treaca un pic din durere… Caci atunci cand se invinuieste pe el… E mai simplu… E altfel… Are falsa impresie ca lucrurile merg mai bine in lume… Dar nu e numai vina lui… 
P.S. Inca imi e dor… 
Asta simt… Dor… Dor de duca, de sentimente… De tine, de el… De… Nu mai conteaza acum,nu? Caci si daca lui i-ar fi dor tu nu ai vedea asta… Oricum ceea ce a creat el acum e un mecanism perfect de aparare… E simplu.. Nu imi pasa, nu vreau, nu cunosc si cel mai important nu simt. Nu vreau sa simt… Asta isi spune… Refuza orice sentiment… Vorbesti cu el? Nu prea, vorbesti mai degraba cu un robot. Cu o simpla imagine facuta din reziduurile sufletului sau. Caci refuza sa mai apara cu adevarat… Trece din nou in revista inca o zi… Isi numara binecuvantarile de pe ziua de azi… Si iar isi musca o palma din partea Universului… Si trece mai departe… Se puna la pat si incearca sa-si doarma cele 4 ore ramase pana la ora 7…
P.S. Inca iubesc…
Asta il face sa se trezeasca dimineata… La ora 7… La ora perfecta pentru acel recital perfid si fara noima… Se pune in fata foi si se roaga sa mai aiba pasta in pixul negru… Si incepe…. Insira cuvinte peste cuvinte peste cuvinte pe care probabil nu are sa le arata nimanui… Pe care probabil are sa le arda… Sau probabil sunt deja arse… Se opreste brusc… Isi aminteste din nou… O noua idee veche ii rasare in mintea obosita si simte cum inima preia controlul si incepe sa scrie din nou… Si scrie… Dar se opreste tot la al doilea cuvant… Cate minciuni in fiecare litera… El perfect, fara defect, fara limite, plin de potential… El avand timpul necesat langa tine… El cu sanse… El… Cu tot ce altii au primit… Si incepe iar sa scrie… In final tot acelasi personaj creat din cauza ta… Din nou se opreste… Alte idei de data noi dar invechite… Si se gandeste cum sa faca… Cum sa creeze in asa fel in cat totul sa fie original… Si se lasa pagubas… Muzele dispar… Totul a disparut…
P.S. Inca mai sper…
Si incepe sa scrie un CV… Prenume: Kristian. Nume: Indisponibil. Varsta: 20. Data nasterii:12/09/1991 Data decesului: 12/09/2010. Lumea lui nu ingaduie a doua sansa… Nu are aceleasi drepturi precum altii… Nu are voie… Prea putin il mai cunosc… Nimeni nu are dreptul sa stie… Dar inca nu e mort… Abia peste doua zile are sa plece… Undeva unde nu ai sa il mai vezi… Un suflet ascuns de o holograma a ceea ce ar trebui sa fie…
Glumeam, nu mor inca. Mai am de trait 31 de ani. Planul de 50 de ani. Lumea ma vrea viu… Ok, relativ viu… Eu imi scriu gandurile pe foi, tu in jurnal… Eu… Raman aici… Tu… Pleaca… Eu? Respir si traiesc prin ce pot… Tu? Inca mai ai vise de implinit… Si isi porneste iar muzica… Piesa pe care o asculta de ceva vreme : “Wale - Diary”. Ah, credeai ca scriu despre mine? Cum ai putut sa crezi asa ceva? Eu nu sufar… Nu imi pasa… Nu imi e dor… Nu iubesc…
P.S. Inca mint cand ma doare…