Theme by nostrich.
Asta e sunetul tipic. Sunetul cuvintelor mele care sunt incarcate pe teava mintii mele si scuipate cu ura de gura mea plina de spume sangerii. Invatat de mic sa ma apar de rau inainte sa apreciez binele am devenit un fel de animal cu un anumit sens al ratiunii. Am dezvoltat ce imi place mie sa numesc “instinct de supravietuire intelectuala si morala”. Singurul lucru care ma opreste de la involutia mea la nivelul de primata pe doua picioare e ratiunea asta. Si simt cumva ca fara ea ar fi la fel de bine.
La nivel sentimental, intelectual si spiritual sunt un fel de entitate perfecta. Simt fara sa regret. Gandesc fara sa simt nevoia unei confirmari si cred fara motiv. Sunt prototipul perfect de fanatic. Dar la nivel rational sunt perfectiunea imperfectiunii. La nivel rational urasc si doresc rau oamenilor. Doresc rau oricarei persoane care da dovada de prostie peste limita admisa. Am fost intrebat odata de ce sunt asa arogant… De ce? Pentru ca fiecare moment al vietii mele e inca o dovada a prostiei omenesti. Nu ne dezvoltam personalitatea in urma experientelor placute si implinirilor din viata noastra. Ci din urma esecurilor, dezamagirilor si loviturilor constante din partea celorlalti. Fa diferenta clara dintre un om care a avut un an de esecuri sau o perioada mai scurta de dezamagiri si un om care toata viata lui a fost supus dezamagirilor. Fa diferenta dintre un om care apreciaza omul din fata ta si nu ce poarta omul din fata ta. Se spune ca e usor sa treci de la rau la bine. Dar nu si de la bine la rau. Oamenii care au cunoscut mai mult rau decat bine in viata se bucura de un avantaj. Nu au o notiune bine definita de “bine” in mintea lor. Ei nu stiu cand le e bine. Nu cunosc limite la bine. Si nu stiu cum sa il tina langa ei. Pentru ei binele e o stea cazatoare. O sa vezi ca majoritatea oamenilor care vad binele astfel sunt optimisti, contrar asteptarilor… Si nu optimisti in sensul ca spun tot timpul :”O sa fie bine!”. Nu. Optimisti in personalitate. Lovit constant de rau inveti sa vezi binele ca si speranta fara sa fie nevoie sa spui ca o sa fie bine. Asa ca mergi. Intotdeauna am vazut lupta asta interioara a unei persoane ca fiind un lung drum paralel. Exista oameni care fac rau. Exista oameni care fac bine. Si exista pivotul. Omul care face rau si bine. Omul care refuza si raul si binele. Omul care gaseste echilibrul in el si nu in drumul sau. Omul care critica. Omul care este criticat. Acestia sunt oamenii speciali. Gandeste-te la tine. Sau la mine. Sau la persoanele dragi tie. Sunt din categoria “pivot”. Capabili sa faca rau sa te protejeze. E paradoxal cum atunci cand vrei sa protejezi pe cineva trebuie sa ranesti pe cineva… Cred ca asta e ceva gluma proasta a lui Dumnezeu… E hilar si in acelasi timp dureros sa vezi ca toata viata ta e o serie lunga de paradoxuri… Nu sunt nihilist, sunt fatalist… Si nici macar… Sunt un maestru Zen cu o experienta vasta in fabricarea momentelor perfecte pentru a face rau. Si profit de aceste momente. Sunt dovada perfecta a umanitatii mele. A dorintelor care se afla cu adevarata intr-o persoana. Nu exista sfinti. Nu exista numai bine, credinciosi ipocriti ce sunteti. Nu o sa mergem toti in Rai. Este imposibil. O sa stam in fata unui judecator impasibil.
Omul in sine este o creatura murdara. Plina de sange si vinovatie. Nu este nimic divin, bun, special sau extraordinar in om. Exista ceva bun in sufletul sau. Femeile sunt curve, barbatii sunt poponari, fetitele au ca idoli blonde si baietii au ca model specimene “becaliene”. Omul in sine e o creatura fatalista. De ce ne-am creat atatea modalitati de protectie? Primul lucru la care un om se gandeste e moartea. Nici macar nu ne bucuram de viata in totalitate si ne gandim la moarte si cum sa ne protejam de ea. Si tu imi spui mie ca omul e superb? Uita-te in istorie. Uita-te cum se omoara oamenii intre ei. Cum se injunghie fratii intre ei si dupa hai si spune-mi ca omul e superb…
Ah,da si inca ceva. Faptul ca citesti Cioran nu inseamna ca il si intelegi. Si nu spun ca eu il inteleg in totalitate. Il inteleg in felul meu. Tu incerci sa il intelegi in felul tau dar o dai in bara. Citatele sunt niste prostii. Citatele din Cioran ar trebui sa ne faca sa ne dorim sa citim Cioran. Dar in cazul nostru citatele din Cioran semnaleaza doar parvenitii. Citatele sunt puncte de referinta din opere mai mari. Deci data viitoare cand dai un citat fa un bine societatii pune ghilimele, autor si carte. Unii dintre noi nu au cum sa retina fiecare cuvant spus de un autor. Si din moment ce “cioranistii” o sa imi urce in varful capului, va rog ingaduinta, am dat exemplul asta pentru ca am observat o tendinta de a cita din “Cio” mai des decat se masturbeaza virginii de 17 ani.
Cam atat. E un post aiurea. Plin de frustrari, acum toti hipsterii o sa imi sara in cap ca sunt “no-lifer”. Nu genul ala de frustrari, retardatilor. Ci frustrari vis-a-vis de natura umana si tendinte prostesti. Plin de ura. Plin de nervi. Plin de fatalism.
Lumea se duce pe pula. Si noi mergem cu ea inainte.
K.