Theme by nostrich.
Post with 1 note
Marea m-a mintit…
Mi-a promis ca o sa fie aici.
Imi amintesc de ea de parca o vazusem ieri. Cu valurile ei blande… Cu ochii ei azurii… Cu atingerile ei… Spuma alba… Imi amintesc cum o strangeam la pieptul meu facut din nori… Cum o inveleam in ceata sa ma asigur ca frigul nu vine peste ea… Imi plimbam limba peste buzele ei doar ca sa simt gustul ei sarat…
Ne intalnisem intr-o zi cu soare, o zi calda si rece in acelasi timp… Povestisem atatea si azi cand a trecut atata timp parca nu am povestit nimic… Crezusem in ea… Asa cum cred in norii mei si in vant si in stelele ce-mi stau pe frunte… Sau in Luna care imi e mama si Soarele ce imi e tata… Era tot ce imi puteam dori…
Si cantam cu vuiete reci printre frunzele copacilor… Ii mangaiam valurile, ii sarutam ochii, ma infruptam din ea… Ii spuneam poezii surde scrise pe un pamant sterp si lipsit de dragoste convins de tot ce simteam si simtea pentru mine… Era caldura mea si linistea mea… Atingeri blinde, lungi in nopti linistite… Zile fierbinti in mijlocul iernii… Fuga ametitoare ce continua pana si in timpul somnului. Vise barbare de nedescris atunci cand nu eram langa ea. Dar jur ca puteam intotdeauna sa ii aud valurile cum se izbeau surd de faleze…
Si imi promisese ca are sa fie langa mine intotdeauna… Si ca atunci cand am sa cresc are sa fie prima care ma saruta pe frunte incet pentru a-mi linisti gandurile… Si imi promisese ca urma sa imi asculte toata povestea…
Dar marea m-a mintit… Si am plans ploi reci in zile calde de vara acoperind pamantul ce ma inlocuise ca si iubit… Doream sa il inec… Si am vuit si am tunat… Am fulgerat lovind copacii si tot ce misca in fata mea… Uram fiecare lucru pe care il vedeam… Imi plimbam norii in stanga si in dreapta sa fiu sigur ca nu au sa mai mangaie valuri… Vantul meu suna mai tare ca orice val care putea sa faca zgomot… Nu ne mai intalneam la orizont desi imi doream asta mai mult decat orice… Si i-am scris scrisori cu praf de stele si muzica de pe comete… Si i-am spus cum cerul se despica atunci cand nu e langa mine… Si-am colindat lumea-n lung si-n lat incercand sa uit de ea… Si auzeam valuri cum se sparg de faleze si vedeam zambete pe fetele lor…
In urma ei a ramas doar un vis si un inel… O dorinta… Si nimic mai mult…
M-ai mintit… Azi am crescut si tu nu ai fost aici sa imi tii capul in palme, sa ma saruti, sa imi spui “La multi ani!” si “Te iubesc!” in timp ce ma mangai cu valurile tale line… Azi am crescut si mi-am pus inelul pe mana doar sa te simt aproape pentru un moment… Azi am crescut si am vazut ca marea promite sarea dar niciodata nu o imparte egal… Buzele tale sunt venin sarat pentru fiecare… Pentru mine au fost poezii dulci… Scrie ceva in piatra, zambeste si pleaca din calea norilor mei caci nimic nu mai are sa ma incatuseze…
Marea m-a mintit si a lasat in urma doar ploi, un vis si un inel… Si azi il port caci am crescut…
Semnat,
Cer.
-
airam-maria liked this
-
arskristianis posted this