Ars Kristianis

28th April 2011

Post with 1 note

Esti ca o…

Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud. Zilnic… Bum-bum bam… Ca un bas ce imi strabate venele si mentine cacatul asta de ritm… Catrene fara sens spune frunzelor de ceai, asta esti tu. Ceva lipsit de sens sau vointa sau orice afurisita de calitate care te-ar putea scoate din cotidian. Fara sa fii capabila sa intelegi ce simt sau sa crezi in mine, caci tu habar nu ai ce e credinta. Si ti-am scris poezii si am crezut in tine. Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud si o cred.

Exact ca un stilou gol te incarci din matasea mea lirica si pleci fara sa platesti. Pana acum imi esti datoare cu o viata de iubire, un fiu, o noapte, un inel si o promisiune. Si ma citesti, sau cel putin asa crezi, ca pe o carte deschisa si tu ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu. Dar e socant sa vezi ca nu esti in stare sa imi vorbesti fara sa ma ataci sau sa imi explici mie cum sta treaba cu viata. A dracu emancipare! Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud, o cred si o gust.

Si ma distreaza cum esti exact ca restul celor care-mi trec prin fata si imi spun ca am 20 de ani si sunt un idealist si ca asa nu o sa ajung nimic mai mult decat un muritor de foame. Dar uiti de promisiuni si juraminte, uiti cum tu erai aia care-mi spunea ca daca ne iubim o sa fie totul bine si nu avem nevoie de averi ca sa fim impreuna. Ca si o floare cu petale superb colorate, dar fara radacini puternice, te indoi usor dupa… Ceva, ca eu cu siguranta nu pot sa iti spun ce te indoaie. Nici macar credinta nu o mai cunosti, ma intreb cum ramane cu mandria ta, nu egoul tau, ci mandria. Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud, o cred, o gust si o miros.

Si tu nu gusti arta mea si nu ma gusti pe mine pentru ca nu am sosuri exotice si sofisticate. Imi pare rau ca sunt doar un simplu mar verde elegant asezat in cosul cu fructe eclipsat de fructele pe care tu le mananci si apoi le vomiti. Te intrebi de ce sunt plin de ura? Ca ai pus mana pe mine dar m-ai lasat sa plec cum ai dat de biscuiti. De aia sunt plin de ura si de resentiment. Si putrezesc din interior cand vad ca ai ajuns sa infuleci fara sa iti fie foame. Dar cui ii pasa atata timp cat gusti din viata? Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud, o cred, o gust, o miros si o vad.

Si cand eu iti spun ca imi e dor de tine te transformi intr-o pisica ce ma zgarie pe creier, dar cand e sa spun eu ceva sa nu indraznesc sa vociferez nimic ca poate are sa te faca sa te simti de cacat. Nu astea sunt intentiile mele. Dar tac ca de obicei si nu spun ca ma doare. Oricum tu esti prea surda ca sa auzi ca in mine corzile vibreaza un cantec sec. Dar tu nu vrei sa vezi asta pentru ca eu nu sunt elegant sau sofisticat sau un aristocrat cu pisat albastru pe post de sange. Nu sunt, dar sunt si asta este de ajuns. Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte pe care doar eu o aud, o cred, o gust, o miros, o vad si o simt.

Si sunt prost pentru ca nu esti cea mai buna poezie. Ci doar una cu potential pentru perfectiune, dar condusa de prostie. O nenorocita de poezie care ma bantuie caci ma seaca sa o vad cum se distruge. Nu esti demna nici macar de casele din Babilon. Asteapta reincarnarea, cumpara niste ritm la kilogram, rima la litru si niste cuvinte in pachete de sapte. Esti ca o nenorocita de poezie fara cuvinte…

Rescrie-te…